Paul, reteaua aceea de piinarii pe care frantuzul care se respecta o evita in incapatinarea de a favoriza totdeauna artizanatul. Asta nu ma impiedica sa nu inghit in sec si sa-mi aduc aminte cum Paul m-a ajutat sa-mi traiesc peregrinarile pariziene. Cu piine si apa, iti finantezi altfel cartile de cumparat si biletele de cinema.
De l'eau du robinet asadar si
du pain aux noix/aux raisins de chez Paul de doua ori pe zi, inghitite in graba in vreun scuar, cam asta a fost reteta mea de supravietuire.
Sub poduri n-am dormit.
Pensée émue pour Paul deci, care s-a instalat si la Bucuresti. Vizitat intr-o dimineata geroasa si pustie si facut planuri serioase cu cutia de
macarons multicolori din vitrina.
No comments:
Post a Comment