Si acum, ceva de dulce

Ma vad obligata sa fac acest anunt, impresionata fiind de ideea numitului Fursec Mecanic (aveti aici declaratiile sale de intentie care sint mai mult decit laudabile). Fursecul asta este atras nu neaparat de slow food-ul din revistele de gastronomie mai mult sau mai putin ipocrite (ingredientele pe care le propun sint rarissime, retele laudate sint copiate in mare parte si cam prost adaptate la limba romana) cit mai mult de dulciurile care sa nu aiba gustul acela de carton zaharisit de cofetarie, “ceva bun” care sa fie facut cu ingrediente de calitate (mi-au cazut ochii pe efortul de a comanda un anumit tip de ciocolata “de menaj” belgiana tocmai pe Ebay). Mai mult, si aici vine partea cea mai uimitoare, Fursecul se obliga sa fursecuiasca pentru indivizi si individe complet necunoscuti(e) care ar dori sa ii guste produsele experimentale pe care le trimite el insusi prin posta sau curierat personal. A priori gratis si fara sa ceara nici un serviciu in schimb, doar asa de amorul artei de a imparti cu amatori de "ceva bun si dulce”.

Onoarea de Fursec este nepatata, consumatorii ocazionali au devenit fani, retetele sint publicate in avans ca toata lumea sa inghita in sec un timp si suspansul culinar sa creasca, iaca aici cum arata faza finala. Mie una mi se face rau de pofta dar rezist, fursecul no. 7 ma loveste in plex (de unde-o face rost de pudra de matcha, frate?), imi lasa gura apa dar mi-e nu stiu cum sa-l pun pe bietul Fursec la munca, mai ales acum pe canicula.

Multumiri magnolieifake pe blogul careia am gasit fursecarelile. N-om impartasi noi aceleasi gusturi cinematografice, dar la fursecuri si mai ales la aprecierea unor asemenea OZNuri de proiecte din junga blogurilor indigene, sintem de acord.