Un altfel de desen pe covor - note de lectura.

Intr-un colt al biroului, un covor reprezenta gradina unei case in care, intr-un decor complet pustiu, strabatut doar de scari si coridoare, se afla imitatia stingace a unei picturi de Boldini, sprijinita pe partea iesita in relief a unei mobile ce imita forma unui bolovan negru si triunghiular. Imediat mi-am dat seama ca pe covor era reprezentata chiar casa in care locuiam si ca gradina ei nu era alta decit cea pe care o puteam vedea de la fereastra mea.

“Asasina cultivata” a lui Enrique Vila-Matas este, printre altele, o tesatura in tesatura : un vis sau poate un delir; un tapet multistratificat; o carte in carte; note, comentarii si introduceri la o alta carte; si mai ales un covor. Al carui motiv imita viata insasi (vezi semnificatia etimologica a “motivului” legata de notiunea de miscare). Asa ca nu este de mirare ca, la un moment dat Ana Canizal, arsa de flacara misterului Juan Herrera, remarca ingrozita vivacitatea covorului:

n-a fost o sugestie : privind, distrata, covorul care reprezenta o vedere frontala a casei si a gradinii, am observat imediat un detaliu care pina atunci nu-mi atrasese atentia : o pata mare si neagra dintr-un capat al tesaturii - un cap de barbat ori de femeie, cu spatele la mine. M-a mirat ca nu-l vazusem mai inainte, fiindca eram convinsa ca pe covor nu erau oameni.

La lumina luminarii ea vede ca :

in centrul covorului, in fata casei, acolo unde inainte nu vazusem niciodata nimic, se afla o figura ascunsa sub haine negre, care inainta spre cladire.

Mecanismele literaturii fantastice (Poe, Maupassant) se pun in miscare :

(…) am privit iar, insolent, covorul (…). Figura disparuse, dar acum, linga ferastra sparta a bucatariei era o pata mare si neagra, ca si cum figura incerca sa intre in casa.

Citeva pagini mai tirziu,

spre miezul noptii am auzit brusc un zgomot care venea de jos, ca si cum cineva incerca sa intre in casa pe ferastra bucatariei, iar mai tirziu am auzit ca inainta cineva pe culoarul biroului (…) In fata ochilor aveam covorul, am observat ca pata de linga fereastra bucatariei disparuse, o clipa am avut impresia ca nici covorul nu mai era acelasi, ca il schimbase cineva si ca, fara indoiala, nu era prima oara.

Moartea Anei este violenta, “posedata de o spaima teribila” si de propriile halucinatii legate de motivul din covor, de moartea lui Juan Herrera si de pasiunea-repulsie pentru Elena Villena, se arunca pe fereastra. Doua motive secundare : labirintul lui Herrera construit din oglinzi si plante verzi, tauromahia ca regula aplicabila in decodarea unui text literar sau, poate, lupta cu cutitele - iarasi obsesia pentru literatura fantastica prin invocarea viorii diabolice a lui Hoffmann, in care instrumentul se transforma in actant dotat cu vointa proprie.

Trei referinte mi se impun aici. In lumea tesatorilor persani, se vorbeste despre arhitectura unui covor. Acesta se realizeaza dupa un plan sau carton care indica, in afara compozitiei, schita decorului si dispozitia motivelor. Desenul planului covorului este in general conceptia unui maestru pictor sau caligraf, nicidecum tesator, iar intregul trebuie decodat ca enluminura unui manuscris (vezi prima carte a lui Vila-Matas “Mujer en el espejo contemplando el paisaje,” 1971 care are ambitia sa fie facuta dintr-o singura fraza desfasurindu-se dupa principiul ruloului.)

Covorul persan si motivul lui obsesiv din nuvela lui Henry James “The Figure in the Carpet” in care Autorul isi incifreaza si disemineaza secretul in intreaga sa opera, iar Criticul-Cititor se pasioneaza pina la obsesie in a-l descoperi. O poveste de mistere politist-literare, ”Asasina” lui Vila-Matas cultiva si ea secretul si crima. Cartea ucigasa a Elenei Vilena este un balet care defragmenteaza slabiciunile lui Herrera, notele Anei Canizal o deconspira cu generozitate. Secretul ar consta dintr-o incifrare lirica, iar decodarea, intuitia unei crime si verificarea ei prin referinte livresti.

"Asasina cultivata" nu era o proza atit de enigmatica pe cit parea la prima vedere, ci, pur si simplu descria “moartea unui personaj”.

Ultima pagina din "Asasina" "(…) imbratisam (acum stiam) un hoit” este juisarea sadica a toreadorului, “inchiderea cartii va fi, pentru cititor, aidoma punerii unei lespezi pe propriul mormint.”

Cea de-a treia referinta ar fi obsesia infidelitatii si a amorului crud (in felul crud in care Elena Villena il extermina pe Juan Herrera, in felul crud in care acesta se lasa consumat de tandretea vorace a autoarei) practicate de Francois Truffaut, mare amator de ambiguitati henryjames-iene (vezi La Chambre verte) si de ascunzimi multistratificate prin jocuri de oglinzi.