Avocati ai terorii

Vazut minicronica in "Le Monde des livres" din 14 noiembrie. Placut instantaneu, pus pe lista de carti de cumparat intr-o zi. Scris cu atentie numele autorului Boris Savinkov si al cartii "Le Cheval blême" (in traducerea lui Michel Niqueux, Phébus, 188p.) Forma de pseudojurnal intim care pina la urma este o autobiografie, de vreme ce autorul este un anarhist cunoscut in vremea lui (1879-1925) si devenit succesiv terorist, transfug, condamnat la moarte, evadat, boem de Montparnasse, antibolsevic apoi pro-bolsevic si "sinucis" in puscarie la 46 de ani.

Un citat imi atrage atentia (in franceza in text) :

Je n'aime personne, je ne peux ni ne sais aimer. Peut-être ne vaut il pas la peine d'aimer?

Asta mi se pare ca rimeaza tare bine logica lui Smerdiakov din "Fratii Karamazov". Pentru o alaturare interesanta, a se adauga la gramajoara de carti deja existenta "Atentatul" Yasminei Khadra (tradus in limba romana la editura Trei). Cind Dumnezeu este prea mult sau deloc, totul este permis. In paralel a se revedea "L'avocat de la terreur" al lui Barbet Schroeder, mai ales partea in care filmul discuta pe larg despre rezistenta algeriana si despre reteaua de "eroine" nationale. Djamilla Bouhired de exemplu.

Citatul lui George teroristul anarhist este poate mai putin vag si alunecos decit retorica avocatului Jacques Vergès. Nu cred in logica lui a ucide pentru a te face util.