Panseaua zilei

America’s greatest revelation was not the atom bomb, not Fundamentalism, not fat farms, not Elvis, not even the quite astute observation that gentlemen prefer blondes, but the great heights to which she has propelled ice cream.

Semnat “Dad”

Marisha Pessl, “Special Topics In Calamity Physics”

Sarbatorim...

Este clar, astfel de compilatii care-mi maresc mie alarmant de mult listele cu “de vazut”, “de revazut”, “de citit” sunt mari mancatoare de timp. Simt insa nevoia sa pomenesc astfel de zile in care stelele s-au aliniat in trecut mai altfel. 31 decembrie nu-i pentru mine decat o data in calendar si amintirea inghetata a unei strazi omonime geneveze cu aer de prajitura cochet ornata la capatul careia acum ceva timp in urma asteptam sa vad minunea minunilor, marele jet d’eau.

Sarbatoritii acestei zile alcatuiesc o frumoasa fauna, nume mai mici sau mai mari, in siajul carora pot sta zeci de programe speciale de cinemateca pentru uzul diferitelor patologii cinefile.

Prefer sa revad masivitatea teutona a lui Val Kilmer in filme precum “Tombstone” (un  surprinzator de cinematografic remix din categoria Wyatt Earp si ai sai care miroase de departe a “Gunfight at OK Corrall”) ori mult mai putin uitatul “Heat” (mi-aduc si-acum aminte de impresionantul ceaslov dedicat lui Anthony Mann rasfoit cu incapatanare intr-un subsol de mall, mai toate citatele fotografice erau bineinteles fotograme din “Heat”).

Ingropaciunea strainei

O ingropara in mare graba. Chiar infasurat in panza ce-i servea drept lintoliu, micul cadavru starnea discutii aprinse: nu era din partea locului, nu fusese niciodata de-a noastra, venea dintr-un mare vuiet inca necunoscut noua, si o dusera la groapa ca pe o roca lunara cazuta pe pamant in urma unei groaznice catastrofe.

Patrick Chamoiseau - Texaco

Aniversam - 7 decembrie

Intr-o zi in care tocmai citisem un articolas despre carticica lui David Mamet, pro-metoda Actors’Studio, Eli Wallach “one of Hollywood's finest character / "Method" actors” si-ar fi sarbatorit aniversarea. La fel Ellen Burstyn a carei evocare cronologica imi lungeste lista cu filme de revazut (“The Last Picture Show”, “The Exorcist”, “Alice Doesn’t Live Here Anymore”, “Providence” ba chiar si … “Requiem for a Dream”). 

*

La care se adauga doua filme care-l readuc in amintire pe Hurd Hatfield (“The Picture of Dorian Gray” merita vazut pentru prim planul pe figura lui halucinata, ca sa nu mai vorbesc despre “Le Journal d’une femme de chambre”, nu, nu varianta lui Bunuel din 1964, ci cea mai putin excentrica a lui Renoir).

*

Printre regizorii zilei de 7, profit de numele regizorului si scenaristului Jeff Nichols pentru a trece pe listuta “Shotgun Stories” (2007), dar m-as opri mai degraba asupra lui Abdellatif Kechiche; mi-ar fi putut sa pot citi dialogurile stralucitoare din “L’esquive” si “La graine et le mulet” asa cum altadata citeam piesele de teatru, cu placere adica. “Vénus noire” este insa probabil primul sau film de anvergura.

*

Daca despre muzicianul Louis Prima (jazz-ul din “Casino” merita toata atentia cinefagului standard) n-as indrazni sa spun multe cuvinte, ar trebui totusi sa ma opresc la John Kennedy Toole; ma tot intreb de ce “The Neon Bible” si-a gasit corespondent in cinema gratie lui Terence Davies, dar ”A Confederacy of Dunces” inca nu. Un raspuns posibil aici.

Wikipedia

Aniversam - 6 decembrie

Ciudat cum stelele au aliniat pentru data de 6.12 numele unor actori “necelebri” precum Agnes Moorehead (un exemplu bun de artist versatil care a facut parte din Mercury Theatre al lui Orson Welles, si-a imprumutat chipul impenetrabil mamei din “Citizen Kane” sau lui Fanny in “The Magnificent Ambersons”, a trecut prin “All that Heaven Allows” dar si prin seriale comice de teve si “Bewiched”).

*

Din aceeasi gama (reputatie actoriceasca impecabila, prezenta “necelebra”) este si  poliglotul Patrick Bauchau, 131 de filme de filme la activ dintre care pe lista mea de “musai de vazut” stau ”La collectionneuse” si probabil unul dintre cel mai frumoase exemplare wimwendersiene din  colectia prezentata anul acesta de Goethe Institut,”Der Stand der Dinge”.

*

“Necelebritatea” include si actori uitati precum William S. Hart, cowboy pe vremea filmului mut, vedeta demult apusa si regizor in anii 1910-1920.

*

Si regizorii nascuti in aceasta zi fac parte din aceeasi gama - nu-mi place westernul european de tip spaghetti, il voi numi totusi pe unul dintre vajnicii sai, Sergio Corbucci (Django, Companeros, The Great Silence). Alaturi de el, Vladimir Naumov (il citez din cauza legaturii cu Paradjanov, dar nu nu i-am vazut niciun film) si mai ales Alain Tanner.

*

N-am cum sa ma fac ca-l uit pe Peter Handke (teatralitatea aceea manifesta si neoistoita din “Der Himmel über Berlin” este in mare parte mana lui).

Aniversam - 5 decembrie

Stelele s-au aliniat anume, conjuncturile planetare favorizand probabil din plin data de 5 decembrie cu atuurile activitatii regizorale. Trec peste Walt Disney (orice sociopat care se respecta are o problema cu Bambi), prefer sa-mi trag sufletul in zona de umbra din jurul lui Fritz Lang; in legatura cu acesta, visez un program de cineclub care sa nu se opreasca numai la expresionismul lui de tinerete, ci sa exploateze in special creatia sa din perioada americana; preferatele mele fiind “You Live Once”, “Fury”, “Man Hunt”, “The Woman in the Window”, dar mai ales “Scarlet Street” si “House by the River”.

Intertextualitate, plagiat, Oulipo revival si "uncreative writing"

Un articol interesant aici:

It's Not Plagiarism. In the Digital Age, It's 'Repurposing.'

(extras din cartea lui Kenneth Goldsmith, "Uncreative Writing: Managing Language in the Digital Age")