In seria filmelor care promiteau prin subiectul lor un dialog inter si multicultural am ratat marti "Andaluzia" in regia lui Alain Gomis si mai ales ( si asta cu greu se poate ierta ) "La maison jaune" de Amor Hakkar ( 2007 ) despre care am citit deja lucruri bune pe internet si prin presa scrisa. Filmul apare in catalogul festivalului ca fiind francez, numai ca povestea are in vedere o familie berbera... uite asta e pacatul festivalului asta, majoritatea filmelor au parte de o singura proiectie, sau daca e vorba de doua, ele sint programate prost, una dupa alta daca se poate in aceeasi zi ca sa le rateze omul cit se poate de bine.
Mi-am rascumparat insa pacatele cu "The Crossing" (To perasma - regia Dimitris Stavrakas) care incearca sa combine mai multe povesti ale emigrantilor ilegali din Bangladesh, India si Pakistan care muncesc ici colo in Grecia. Ceea ce mi-a placut a fost folosirea vocii din off care dirijeaza intreaga poveste si transforma realismul brut al dramei ( pentru ca pina la urma este o drama ) intr-o poveste trista despre maturizarea in clandestinitate, despre solidaritatea emigrantului asiatic care se naste in mare parte si din traditia omniprezenta, despre dorinta de a iesi din aceasta si de a-i apartine pentru ca altfel ca individ te simti tare singur acolo unde esti. Zic bine o poveste, vocea impersonala urmeaza firul narativ la persoana a treia, ca intr-un roman de secol XIX, distantind astfel spectatorul de orice urma de sentimentalism. Distantarea asta e cu dublu tais, la un moment dat te trezesti ca urmaresti filmul oarecum detasat, ca si cum ar fi vorba de un documentar in care nu prea poti sa te implici emotional. Actorii sint evident neprofesionisti, de unde si gradul acela de firesc si sobrietate care incinta publicul amator de filme made in Orientul Mijlociu.
No comments:
Post a Comment