Festivalul filmului european ( VI )- cu si despre turci

Despre cinematograful turc nu se stie mare lucru, festivalul din primavara asta a programat insa pentru ultima sa zi doua filme turcesti pe care tineam sa le vad si despre care as vrea sa vorbesc intr-o zi mult mai in detaliu.

"Departe" (Uzak) - filmul care il face cunoscut pe cineastul Nuri Bilge Ceylan a impresionat juriul de la Cannes in 2003, le-a adus actorilor Muzaffer Ozdermir si Emin Toprak mentiunea de cel mai bun actor tot cu aceeasi ocazie si a cules o multime de alte premii in mai toata lumea cinematografica. De curiozitate intrati pe situl regizorului, veti vedea toate posterele filmului, o multime de extrase din presa si multe alte lucruri interesante. Filmul este ilustrarea ciudatului sentiment de abstragere din real sau de distantare de viata obisnuita, o poveste aluziva in care nu se intimpla aproape nimic si in care sobrietatea sentimentelor aproape refulate merge mina in mina cu atmosfera iernatica a Istanbulului. Orasul acesta face parte din lista personajelor, depasind functia de simplu cadru narativ, dedublindu-se intr-un fel de spatiu imaginar care se calchiaza pe adevarul geografic. Tacerile si cadrele foarte lungi si statice, prim planurile enorme si uluitoarea imagine fac din "Uzak" o specie aparte de cinema, un obiect de o frumusete reflexiva si taciturna.

Seara tirziu, "De partea cealalta" (Auf der anderen Seite) ultima pelicula semnata Fatih Akin (turc nascut la Hamburg in 1973), amesteca acelasi Istanbul intr-o multitudine de peripetii cu multe personaje care penduleaza intre Germania (Hamburg si Bremen) si Turcia (Trabzon si Istanbul). Akin se afla la ani lumina distanta de Ceylan prin scenariul foarte baroc si plin tot felul de aparitii, coincidente, intilniri ratate, morti, rapatriati si transfugi, intr-o lume in care excesul de pasiune este unicul motor al vietii. El poate duce la crima, la revolta sociala, personala, sexuala sau pur si simplu la izbucniri tacute de minie, el poate organiza neincetatul du-te vino intre Germania si Turcia, vector al implinirii unor generatii care au ales sa permute continuu orientul si occidentul.

Iernaticul port din Istanbul care afiseaza de departe vapoare plecind si sentimentele inghetate ale lui Mahmut (Uzak) face perfecta simetrie cu imaginea finala din filmul lui Fatih Akin cu o plaja micuta din Trabzon, un golfulet salbatic si o apa albastra ca intr-un poster turistic care dizolva judecata fiului intr-o iertare atotlinistitoare.