Documentarul "Locuitorii Lisabonei" ( Lisboetas ) a fost intr-adevar in ton cu tema festivalului, aratind pe larg cam ce inseamna dialogul intercultural intr-o tara care pina nu demult se afla in topul furnizorilor de emigranti pentru spatiul intra si extra european si care iata, a devenit de ceva vreme interesanta pentru imigrantii tarilor celor mai sarace din Europa ( mai ales Ucraina si Moldova) si Africa.
Filmul se vrea o inregistrare cit mai fidela a vietii imigrantilor portughezi de toate soiurile, lungi conversatii la telefon cu cei de acasa, biserica - moscheea - casa de rugaciuni ca aproape unice manifestari culturale, spatiul radiofonic - privilegiul comunitatii celei mai numeroase, problemele cele mai diverse de la scolarizare si calitatea studiilor pina la oportunitatile de afaceri, ingrijirile medicale, cozile in fata ghiseelor responsabile cu actele pentru rezidenta si vize, gradul de adaptare si integrare sociala, invatarea limbii care nu este tocmai usoara. Ca oriunde imigrarea isi are valurile ei succesive si privilegiatii ei ( cei provenind din Brazilia sau fostele colonii portugheze ), filosofia ei ( chiar si cei mai integrati dintre imigranti resimt dorul de tara si percep iluzia de implinire pe care o aduce dezradacinarea ) si poate sperantele ei prin copiii care nu traiesc aceleasi angoase ca parintii dezradacinati.
Peste toate acestea, prezenta linistitoare a Lisabonei cu strazile ei inguste in panta si tramvaiele alunecind pe pavaj. Regizorul Sergio Tréfaut ( de origine braziliana ) refuza sa ia parte la aceasta vasta perindare nocturna si diurna de personaje si lasa spectatorul sa inregistreze spectacolul oferit de camera de filmat ca atare.
No comments:
Post a Comment