"In peisajul legendei (…) muntele este Muntele, raul este Raul, padurea Padurea si marea Marea. Particularul devine totdeauna general, crearea distincta a peisajului reprezinta fenomenul in sine si, ca atare, pare sa nu mai posede individualitatea pe care o etaleaza toate fenomenele din natura. Lumea este nivelata (…) Personajele legendei molipsesc mediul inconjurator prin caracterul lor reprezentativ, pana si peisajul devine supleant.”
Este ceea ce gasesc scris in cartea mea de mic-dejun “Miere de bondari“ de
Torgny Lindgren pe care o recitesc cu mirare. Traducerea semnata de Dan Shafran suna placut. Imi ramane mintea la platitudinea peisajului “supleant” si ma intreb daca acesta poate bantui si cinema-ul. Sa fie Jodorovsky? (a se include aici si desenul jodorovskian). Sa fie Bunuel?
No comments:
Post a Comment