Aniversam - 5 decembrie

Stelele s-au aliniat anume, conjuncturile planetare favorizand probabil din plin data de 5 decembrie cu atuurile activitatii regizorale. Trec peste Walt Disney (orice sociopat care se respecta are o problema cu Bambi), prefer sa-mi trag sufletul in zona de umbra din jurul lui Fritz Lang; in legatura cu acesta, visez un program de cineclub care sa nu se opreasca numai la expresionismul lui de tinerete, ci sa exploateze in special creatia sa din perioada americana; preferatele mele fiind “You Live Once”, “Fury”, “Man Hunt”, “The Woman in the Window”, dar mai ales “Scarlet Street” si “House by the River”.

*

Habar n-aveam ca si Otto Preminger este nascut sub aceeasi stea; am vazut totusi in programul de la cinemateca “Anatomy of a Murder” (1959) plasat de doua ori si una bucata “Hurry Sundown” (1967), suficient de multe programari ca sa fie rost de vreo aniversare a cineastului austriac. Pe “Hurry Sundown” l-as fi inlocuit bucuroasa nu atat cu ”Bonjour Tristesse” (1958), cat mai degraba cu “River of No Return” (1954) ori cu frumusetea aceea de pelicula cu mistere care este ”Laura” (1944).

*

Al treilea mare nume al zilei este Emeric Pressburger in legatura cu care am sentimente destul de confuze. Sunt adica destul de necoapta in materie de cinema britanic pentru a-l lua in discutie “la pachet” impreuna cu binomul sau Michael Powell. Pressburger& Powell imi evoca ciudatenia aceea de ”The Life and Death of Colonel Blimp” vazut doar odata la cineclub. Pe “Black Narcissus” inca nu l-am vazut, asa ca trec repede la preferatele mele, coplesitorul ”The Red Shoes” (TIFF a avut ideea geniala de a-i programa varianta remasterizata acum un an) si ”The Tales of Hoffmann” pe care nu am avut norocul sa-l vad inca pe ecran dar despre care am citit indelung.

*

Despre Lynne Ramsey n-as fi spus nimic daca recentul ei “We Need to Talk About Kevin“ n-ar fi ocazionat o impartire a criticii in pro si contra acestui film.

*

Lista il include si pe Keisuke Kinoshita din filmografia caruia recomand adaptarea “Ballad of Narayama” (1958), dar nu si “Twenty-Four Eyes” (1954), un film lung cat o zi de post pe care un Festival al Filmului Japonez l-a programat candva acum cativa ani.

*

Nu l-as putea lasa pe dinafara pe Stuart Heisler, pentru “The Glass Key” (1942) , adaptare a romanului lui Dashiel Hammett care foloseste o Veronica Lake imperiala in rolul femeii fatale. Alaturi de acesta, comedia muzicala “Blue Skies” (1946) ii pune in scena pe Bing Crosby si pe Fred Astaire intr-o poveste legata de un trio amoros. Poate mai interesant este “The Star” (1952) in care o Bette Davis trecuta de prima tinerete se amuza sa joace rolul unei actrite trecute de prima tinerete.

*

Nu ma lasa inima sa nu pomenesc despre Abraham Polonsky, cel care a semnat regia pentru “Force of Evil”, un film noir din 1948 pe care atata m-am bucurat ca l-am gasit la Carturesti ca mi-am golit fara ezitare buzunarele ca sa-l pot lua, John Garfield merita pe deplin asta.

*

Urmeaza doua personalitati in lumea destul de restransa a scenaristilor. In primul rand  este vorba despre Nunnally Johnson, un oldie-but-goldie cu aproximativ 72 de titluri la activ din care as cita deja citatul “The Woman in the Window” (1944) regizat de Fritz Lang, “Roxie Hart” (1942) de William Wellman, “The Grapes of Wrath” (1940) de John Ford. Era sa uit de “How to Marry a Millionaire” (1953)…

*

In al doilea rand, Hanif Kureishi, unul dintre putinii dramaturgi care, atunci cand face scenarii de film are darul de a nu le imprima verva de piesa de teatru. Notez pentru cei interesati cateva titluri care se cer vazute si, in masura in care se poate, citite: “Venus” (2006), “Intimacy” (2001), “My Beautiful Laundrette” (1985), “Sammy and Rosie Get Laid” (1987).