Blogul acesta se vrea, in mare parte, o discutie despre cinema si literatura, asa ca, din aceasta cauza, “Magicienii” lui Christopher Priest trebuia sa-si aiba comentariul aici.Inca nu am vazut adaptarea fratilor Nolan, flerul imi spune intotdeauna sa citesc mai intii cartea sursa si abia apoi sa vad filmul (de cele mai multe ori cartea este mai buna). Asta ar fi una din motivele interesului meu pentru “Magicienii” lui Christopher Priest.
Pe linga asta, direct legat de cinema, ar fi proiectul de novelizare a filmului lui Cronenberg, “eXistenZ” realizat se pare tot de scriitorul britanic. Proiectul acesta nu este consemnat pe situl oficial al scriitorului care dealtfel a preferat sa-l semneze cu pseudonimul John Luther Novak.
In al treilea rind, vine tema dublului care populeaza romanul cu tot felul de mistere nu foarte SF. Interesant este ca dedublarea polueaza insasi viata autorului, al carui nume a fost vampirizat de un facator de comics pe motiv ca este “cool” (nu autorul britanic, ci numele lui). Aici puteti gasi discursul pe care adevaratul Christopher Priest l-a tinut suparat fiind cu aceasta ocazie, iar aici il veti gasi pe falsul Christopher Priest in timp ce aici zace adevaratul. La o prima abordare pe un motor de cautare pe net, falsul tisneste in primele pagini de net si neavizatii chiar au impresia ca Christopher Priest este un personaj colectiv si multivalent, cind negru cind alb, angajat de Marvel sau independent, scriind in acelasi timp tot felul de comicarii cu super eroi si romane SF.
Nu-mi place sa povestesc cartile despre care vorbesc dar trebuie sa spun ca m-a frapat coperta cartii iesite in traducere la editura Nemira, cu banderola galbena pe care scrie World Fantasy Award. Acum ca am terminat de citit cartea pot spune cu mina pe inima ca nu este vorba de nici un roman fantasy, nu in sensul obisnuit al cuvintului. “Magicienii” se apropie de romanele SF de la sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, cind Jules Verne si Wells de exemplu adora utopiile tehniciste si au viziuni in care bunastarea lumii depinde exclusiv de progresul tehnic. Priest prefera sa vorbeasca despre magie dintr-un punct de vedere aproape similar, amestecind rivalitatea a doi magicieni cu inventiile lui Nikola Tesla, fascinatia electricitatii alternative si misterele dublului in buna traditie romantic-gotica. Dublul este aici nenatural : gemenii Borden sint ascunsi prin contrafacerea dosarelor de evidenta civila, doppelgangerii lui Angier provin din activitatea bobinei lui Tesla, clonele de dupa fiecare spectacol sint reziduuri materiale si inanimate ale aceluiasi Angier. Teleportarea si frauda financiara merg mina in mina, intr-o poveste care aduna laolalta fantasmele tehniciste nascute din electricitate, visul oricarui alchimist medieval de a produce aur in cantitati nelimitate, E.A.Poe (“William Wilson”), Maupassant (“Le Horla”) si reflectii foarte pertinente despre raportul dintre magie si gindirea logica sau intre artistul-magician si fascinatia publicului sau.
Adoptarea unui punct de vedere multiplu (confesiunea lui Borden, jurnalul lui Angier, povestirea lui Kate si incipitul consemnat de Andrew Westley alias Nicky Borden) incearca sa adune laolalta trecutul si prezentul celor doua familii rivale intru rezolvarea unui mister. Sfirsistul mi-a adus aminte de Frankenstein si m-a obligat sa recitesc confesiunea lui Alfred Borden pentru a detecta, de curiozitate, pluralitatea in stilul insemnarilor. Acolo am dat peste un pasaj (p.90) in care Borden sintetizeaza categoriile trucurilor folosite de prestigidatorii din totdeauna si care sint ecouri ale tehnicii “de magician scriitor“ a autorului de povesti fantastice :
- Productia sau aparitia cuiva sau a ceva din nimic (si Omul Nou Transformat si Intr-o Clipita sint reluari moderne ale unor atribute vrajitoresti precum bilocatia si teleportarea instantanee) ; productia este legata de activitatea de spiritist a lui Angier si de impostura pusa la cale de catre Borden (“sa fiu sincer, am inceput sa pregatesc acest truc inca de pe vremea cind bateam cuie si taiam lemnul in atelierul tatalui meu.”)
- Disparitia cuiva sau a ceva in nimic (moartea anuntata a lui Angier si experientele lui ciudate cu teleportarea care imbina durerea dezagregarii si euforia reintruparii ; moartea unuia dintre membrii binomului anuleaza dublului posibilitatea de a trai si il condamna la disparitie.)
- Transformarea sau “aparenta“ schimbare a unui lucru in alt lucru - interesant este ca si confesiunea lui Borden si jurnalul lui Angier insista pe explicatia logica a trucurilor de magie (dexteritatea fiind prioritara pentru primul, al doilea promovind mai degraba atmosfera care impinge trucul in sfera imposibilului si spectacularului). Explicatia logica ancoreaza povestea in realitate, urmind ca scriitorul magician sa o disloce aparent pe aceasta prin multiplicarea punctelor de vedere.
- Transpunerea este legata de bilocatia pastorului sectei “Biserica Inaltarii” care ne este oferita pe tava de catre autor ca hint despre ceea ce va veni ; transpunerea este cheia celor doua trucuri majore ale celor doi magicieni ; ea poate fi legata de apetitul pentru viata dubla, sentimentala si profesionala, pe care amindoi o duc si de cele doua “mistere“ ale vietilor lor.
- Sfidarea legilor naturii - experientele lui Tesla si utilizarea aparatului de catre Angier pe scena sint momentele cele mai intense ale povestii ; acestea au un dublu sinistru in cimitirul clonelor, ultimele pagini care arata cit de radical nenaturala este experienta lui Angier pe propriul corp.
- Capacitatea secreta de mobilizare – povestea are in vedere doua personaje exceptionale prin detasarea cu care se preteaza la cele mai ciudate modalitati pentru a se surclasa unul pe celalalt ; gemenii Borden duc o viata dubioasa in care pina si prenumele li se (con)topesc intr-unul singur. Dublul independent lui Angier, rezultat al unui accident nefericit, este doar varianta ginditoare a clonelor produse de masina Tesla la sfirsitul fiecarui obstacol.
Multiplicitatea punctelor de vedere si scriitura
Cititorul este avertizat inca de la inceput : acesta este un numar de magie, priviti-mi miinile, totul este afacere de dexteritare si de capacitatea artistului-scriitor de a distrage atentia publicului in timp ce inselatoria se opereaza sub nasul acestuia. “Priviti-mi miinile” ar fi de fapt marturia lui Borden pe care publicul trebuie s-o reciteasca daca doreste sa reconsidere marcile gemelaritatii (ciudatul Pact de exemplu ca “unitate de scop, actiune si de exprimare”, folosirea ambigua a persoanei intii in “Mie nu mi-am spus nimic din toate astea!” si “asadar, acum ca am vorbit, imi este permis sa continui?”, si retractarile grabite, vagul in care se situeaza povestea unei vieti care trebuie sa stea sub pecetea tainuirii devenite obsesie).
Cum magicianul nu-si poate permite sa explice subterfugiul la care colegii sai apeleaza, nici Priest nu dezvaluie mare lucru despre magia ca atare in jurnalul lui Angier, si nici despre practicile spiritiste, ci opereaza o selectie care merge numai pe rivalitatea cu Borden si permutarea operata de Olivia/Olive. Altfel spus, cum poti sa scrii o carte de mistere daca pornesti de la principiul ca magia este iluzie? Pai operind show-uri de prestigidator in propriul text, introducind marci ale explicatiilor rationale in text si pastrind totdeauna o carte marcata in buzunar.
Pactul magiei consimtite
Puteti gasi referinte la acest Pact inca din primele rinduri “scrise” de Alfred Borden. El este cel care pare a fi mai preocupat de optica legaturii cu publicul. Prestigidatia este iluzie, in viziunea lui Borden inselaciunea este ridicata la rang de intelegere mutuala, cu conditia ca iluzia sa fie bine intretinuta. Nici Borden nici Angier (spirit mai putin reflexiv) nu-si pun problema unor limite ale inselatoriei si nici de contrapartea morala a acesteia. ”Odata, intr-o inselatorie nevinovata am pretins ca am murit” spune Angier de parca inselatoria poate fi nevinovata, mai ales cind este vorba de propria-i familie parasita pentru o alta femeie. Usuratatea aceasta este la fel de amorala ca si cea dovedita de gemenii Borden care isi impart frateste nevasta si amanta intr-un soi de promiscuitate paranoica.
Banuind ca Pactul de mai sus este o aluzie transparenta la intelegerea dintre gemenii Borden intru manipularea publicului, te si intrebi care este pactul semnat de autorul magician, cel care a pus atitea jocuri de oglinzi in fata spectatorului, cel care din atita exces de deghizare, sfirseste prin a suferi permanent precum Ching Ling Foo (vezi fascinatia dublului in mai toate romanele lui Priest si dedublarea oficiala si nedorita care ii altereaza imaginea publica).
“Exista un tip de nebunie in care iluzia inlocuieste realitatea” consemneaza Angier atunci cind descopera secretul lui Borden, asta sa fie starea de scriitura ?
Mortul viu sau viul mort
Colectia de morti vii din literatura nu este deloc neglijabila, mai ales in literatura care se vrea producatoare de thrill si fantastic funebru. Nu stiu daca viziunea lui Priest se tine pe picioare, ea este cel putin uimitoare : magicianul Angier foloseste masina pentru a se teleporta intr-un stal in timpul unui show de divertisment. Borden inchide emisia de curent alternativ si in acel moment Angier produce o emisie incompleta din care rezulta un Doppelgänger. Pierderea a 14 kg de masa corporala il slabeste fizic pe magician, dublul este semitransparent, dotat cu vointa si gindire proprii si poate trai relativ independent de donatorul sau.
Sa ne intelegem bine, nu este vorba de un Doppelgänger in toata puterea cuvintului, acesta are o consistenta pur spirituala in literatura paranormala, iar aparitia lui este insotita de un sentiment de alteritate stranie. In literatura fantastica el este malevolent si anunta prin prezenta-i proximitatea mortii. Angier isi vede dublul in partea cealalta a salii cu ocazia ultimului spectacol care ii distruge sanatatea.
”Fizic, spune dublul, am fost transformat intr-o fantoma a fostului meu eu. Traiam, respiram, mincam, oboseam, auzeam si vedeam, simteam caldura si frig, dar eram din punct de vedere fizic un spectru. In lumina puternica, daca nu te uitai prea de aproape la mine, paream a fi mai mult sau mai putin normal, poate un pic prea palid. Cind vremea era innorata sau cind ma aflam intr-o camera iluminata artificial dupa cadera noptii, aveam infatisarea unei fantome. Puteam fi vazut dar, de asemenea, se putea vedea prin mine.”Mi-e greu sa cred ca teleportarea se reduce la o problema de transport de masa de aici si pina acolo, aceasta tine de capacitatea de prestigidator a autorului magician de a ascunde fisurile povestii imprastiind alti si alti iepuri din joben.
Si daca mortul viu seamana in descrierea pe care si-o face cu omul invizibil (tot un produs literar al inceputului de veac XX) cu cine seamana viul mort, adica gemenul restant Borden si Andrew Westley dupa descoperirea lui Nicky Borden ? Gemenii lui Priest, fie ei naturali sau produsi de masina Tesla au capacitatea diabolica de a se manipula unii pe altii, iar intimitatea de a fi “unul si acelasi" este de cele mai multe ori nesanatoasa.
Intrebari pe care scriitorul magician nu a reusit sa mi le inlature :
De ce Olivia nu mai revine la Angier dupa ce incearca sa-l spioneze pe Borden ?
De ce magicienii iau ca voluntari numai barbati in timpul spectacolelor de prestigidatie ?
No comments:
Post a Comment