Note de cinema - daca e marti e jurnalul Satanei

Regresie in timp cu “Blade af Satans Bog / Pagini din cartea lui Satan”, un Dreyer in intregime mut din 1921. De notat influentele lui Griffith si al sau “Intolerance”. Povestea in 4 acte incepe cu Muntele Maslinilor si se termina cu invazia Finlandei de catre bolsevici.


Am avut senzatia ca cele patru acte corespund la doua atitudini cinematografice diferite: episodul Isus si cel fixat in perioada inchizitiei spaniole sint foarte statice, niste tableaux vivants aproape. Isus pare mumificat in roba lui, adeptii lui se misca cu ciudata lentoare. Satan in schimb este singurul personaj viu din toata aceasta poveste, singurul care sufera cu adevarat.


L-am recunoscut pe Dreyer abia in ultimele doua episoade (cel finlandez si cel plasat in plina revolutie franceza), mult mai consistente la nivelul actiunii si al personajelor. Episodul francez este foarte colorat: Joseph aduce mult cu ”tigrul din Arras” iar colectia de revolutionari este desprinsa parca din tablourile lui Hyeronimus Boch.


Contrapartea static hieratica a lui Isus din primul episod exista si aici in postura masiva a Mariei Antoaneta. In jurul acestui pilon care neincetat cauta cu ochii providenta pe tavanul celulei din “Conciergerie” se invirt ca niste titirezi uritii revolutionari si frumosii contrarevolutionari.


Implicatiile morale sint mult mai consistente, story-ul pasioneaza pina si pe ocazionalul spectator de cinemateca de azi. Episodul finlandez este foarte agitat. Notiunea de “eroism total pentru patrie” intra in conflict cu pravoslavnica intrupare a lui Satan. Irisurile abundente in “Muntele Maslinilor” sint foarte rare aici, camera este lasata sa inregistreze in voie si fara aparte-uri actiunea si combinatiile personajelor. Aici il recunosc pe Dreyer.

Varianta de la cinemateca este buna, cartoanele sint subtitrate in italiana, tacerea este de buna calitate, filmul neavind soundtrack.