Note de cinema - miercuri cu Harvey Milk

Salt peste timp pentru a vedea “Milk” ultimul Gus Van Sant. Si de ce ma rog sa nu-l vedem pe acesta la pachet cu “Intolerance” al lui Griffith? De vazut pentru rolul delicios pe care il face Sean Penn. Cum putin imi pasa de Oscaruri, habar nu am daca filmul a intrat in competitie sau nu, subiectul se preteaza la asta (tot ce tine de drepturile civice este selectionat cu usurinta la premiile astea cu atit de putina valoare) si nu se preteaza (vezi ceea ce a patit “Brokeback Mountain”).

Am adorat mica polemica creata in jurul filmului atunci cind cenzura locala l-a interzis spectatorilor sub 18 ani pe motiv ca subiectul "face propaganda pentru o orientare sexuala". Intre cenzorii nostri de pe malul Dimbovitei si Anita Bryant & talibanismul protestant din anii 70-80, nici o diferenta. Mi-a placut campania initiata de Stefan Dobroiu si Cinemagia pe marginea motivatiilor avansate de catre cenzura locala, zau, ne situam undeva intre Singapore si Afganistan. As vrea sa vad filmul in afara subiectului politic, dar nu prea pot, conditionata fiind de amintiri amarui. Imi aduc aminte acum citiva ani, la sala Union era programat un foarte cuminte festival “gay&lesbian” (la noi astfel de festivaluri intra cu documentare in mare parte si nicidecum cu fictiuni) dublat fiind cu un mars de acelasi fel care pina la urma s-a soldat cu batai, cu isterii ale studentilor teologi si cu tot felul de inscriptii care frizeaza prostia. In acelasi timp, la “Union” nu mai ramasese decit proiectionistul si persoana care asigura subtitrarile filmelor care pina la urma nu s-au mai dat, de frica sa nu intre derbedeii teologi sa distruga sala de cinema in numele intolerantei lor.

Sint convinsa ca foarte multi cred ca homosexualitatea se ia, ca e o boala (asta desi a fost abrogat articolul acela care pedepsea penal aceasta orientare sexuala), ca homosexual inseamna pedofilie, prostitutie, deturnare de minori, droguri si toate relele din lume. Realizatorul a facut un film care sa marseze mult pe ideologie si pe manipulare, care ideologie si manipulare functioneaza glorios si astazi; este deci imposibil sa vorbesti despre film fara sa nu atingi si problema activismului si a drepturilor minoritatilor de orice fel or fi ele. Mi-ar place sa scriu totusi o cronica mult mai centrata pe film (amestecul de documentar si imagini de arhiva cu fictiunea, inserturile prilejuite de citatele din ziare, fotografiile sint cred modificate dupa look-ul lui Sean Penn) care sa nu doreasca sa intre in polemici legate de subiect. Mi-ar place sa scriu despre delicatetea lui Van Sant (comparatie posibila cu Gregg Araki?) de a filma “dragostea la masculin” si manierele de tip dulce pe care le adopta Sean Penn, interactiunea fizica dintre personaje (atingerile, surisurile si privirile cu subinteles). De urmarit exploatarea corporalitatii (Scotty in piscina, de exemplu, este pur si simplu frumos) care nu se mai rezuma numai la corpul adolescent gratios distorsionat de perioada de crestere (“Elephant”, “Paranoid Park”). Barbatii lui Van Sant sint absolut normali si nu variante de pin-up la masculin, 100% urbani, cultivati si sociabili, pentru care notiunea de coming out nu este necesarmente o fronda. “Brokeback Mountain“ pune, cu cowboy-i lui de la munte, o cu totul alta problematica gay, mult mai intimista si mai dramatica.


Se pare ca voi rata iremediabil “The Dutchess“ (ultima sansa saptamina asta la “Patria”) ma incapatinez sa judec filmul dupa trailerul care rezuma foarte corect o poveste moderna de divort in costume de epoca. Probabil un happening involuntar din partea realizatorului. Aceeasi soarta o rezerv produsului semnat Baz Luhrmann, “Australia”. “Am fost sa-l vad pentru peisajele australiene“ imi spunea cineva, fraza suna cam a scuza intru acoperirea unei mici placeri vinovate, recte discreta aplecare pentru comediile sentimentale. ”Cold Mountain” unde esti ?