La capitolul "creative writing" David McCullough (autor de besteller-uri) reia un exemplu deja folosit cindva de E.M.Forster : "Regele a murit apoi a murit si regina", in care doua evenimente diferite pot fi legate in mod fericit si emotionant printr-o miscare maiastra. Daca autorul (de bestseller-uri) adauga la asta ca regina a murit de durere, deja avem de-a face cu o poveste care cu siguranta il va implica emotional pe cititor, deci buna.
Acuma, faptul ca nu exista documente doveditoare in arhivele curtii care sa ateste durerea reginei, nu conteaza. Iar David Waldstreicher (Book Review-7-15 februarie 2008), care foloseste butada in incipitul unei cronici literare despre o falsa reconstituire literara a unui fapt istoric adevarat, extrage morala fabulei - "o poveste frumoasa poate fi un bun substitut pentru o poveste adevarata."
Asta mi-aduce aminte de reactia disproportionat de entuziasta a unei spectatoare la "The Pursuit of Happyness"(2006). Doamna cu pricina aprecia filmul ca fiind excelent datorita: 1) notei IMDB si 2) faptul ca filmul este "o poveste adevarata" (un tip tare sarac care doarme prin toalete impreuna cu fiul sau, dupa ce este parasit de nevasta si dat afara din varii joburi, ajunge sa fie super tare si asa mai departe, adica sa fie milionar).
Daca aprecierea de genul asta ar fi rara, as crede ca e vorba de ceva personal (dorinta de evaziune in povesti precum cele din revista "Povestea mea" sau adictia la biografiile edulcorate si epurate zdravan), numai ca nu, chestii dintr-astea gasesti cu miile. Asadar, pentru ca o poveste sa se alinieze cu gusturile estetice ale spectatorului mediu, trebuie ca filmul sa aiba pe generic "based on a true story" dar sa uzeze de elemente greu verificabile, precum "regina a murit de durere" sau "Will Smith a plins de rusine."
No comments:
Post a Comment