Iata tagline-ul unui film care promite sa fie prost, un soi de ciorba intre “ The Ring” si “The Grudge” : “The most terrifying images are the ones that are real”(citat de pe afisul lui “Shutter”). Ca sa fie inspaimintatoare, imaginea trebuie sa fie pe bune sau sa dea iluzia ca este. Nu e de mirare ca falsul documentar este o conventie atit de la moda - vezi “Cloverfield” sau ultimul film al lui Romero, vezi subiectul de la “Untraceable/Crime Online” pe care nu l-am vazut, dar care e usor de ghicit daca vezi trailerul. Asadar, cu cit un subiect este mai datator de fiori, cu atit el trebuie sa fie mai aproape de noi, desi povestile scornite de scenariile suspendate intre horror si thriller sint de multe ori comice. E vorba de un comic involuntar care vine 1) din faptul ca povestile se copiaza unele pe altele in functie de reteta obtinuta in box office 2) din faptul ca pentru un producator mediocru, horror-ul vine din acumulare si nu dintr-o ambianta care “sa tina” si sa sustina actiunea. Nu e de mirare ca filmele “slasher” s-au demodat sau au ajuns la parodie; la urma urmei, cite cadavre poti acumula intr-un film pentru ca metoda sa nu devina suspecta ? Cite moduri de a omori exista si cum sa le poti diversifica intr-un film de gen? (Severance, Scary Movie, Shaun of the Dead, Braindead). Nu e de mirare nici ca remake-ul american dupa filmele asiatice este atit de lipsit de consistenta (vezi “Dark Water“ de exemplu).
As zice “The most terrifying images are the ones that are really made-up.“
No comments:
Post a Comment