B-Est continuare

Am apucat totusi sa vad coproductia israelo-franceza "Meduzot" ( regia Shira Geffen, Etgar Keret) un filmulet care mi-a adus aminte de TIFF-ul de anul trecut cind m-am dat peste cap sa vad un film deceptionant,"La vraie vie est ailleurs" ( Elvetia- regizor Frederic Choffat ). Filmul asta mi-a displacut profund pentru ca nu a putut deloc folosi cele citeva personaje care trebuiau sa alcatuiasca cumva trei povesti diferte despre "la vraie vie" sau, ma rog, ceea ce crede Choffat( el semneaza si regia ) despre asta. Interveneau in acest context clisee mari cit casa, personaje marioneta si situatii foarte banale. Ei bine, "Meduzot" a dovedit ca a stiut sa jongleze cu mai mult de trei serii de personaje care se intersecteaza, se lovesc unul de altul pe strada, se ignora, se iubesc, se privesc, avind o viata proprie destul de consistenta. Partea cu "ce sint meduzele aici si ce vor ele", adica substratul metaforic al peliculei, este destul de cetos, numai ca asta nu dauneaza impresiei generale: vazut, placut.

A urmat apoi "L'avocat de la terreur" al lui Barbet Schroeder, un documentar foarte foarte incitant despre viata si activitatea avocatului Jacques Vergès care, de citeva decenii bune, continua sa faca valuri, in Franta si nu numai, specializindu-se in apararea teroristilor revolutionari, a fostilor tirani africani, a sefilor de stat acuzati de genocid si masacre in masa, lovituri de stat si multe nenorociri. Intervin o multime de personaje din Orientul Mijlociu si Apropiat foarte legate de terorismul international, Munchen 1973, Carlos si gasca lui de mercenari, STASI, Magdalena Kopp si grupusculele teroriste de orientare extrema stinga si dreapta, Africa neagra si Maghrebul ( mai ales razboiul de independenta al Algeriei ), retelele de spioni, valul de teroare din anii 80 din Franta si nu numai, pe scurt mai toata istoria de dupa al doilea razboi mondial. Toate acestea il au in centrul pe Vergès, cabotin, farseur, inteligent, intrigant, mistocar si mincinos patentat dotat cu un sarm aparte.

Galusca vine din partea traducerii mizerabile care in topul meu personal se situeaza pe primul loc la capitolul contraperformante. Nu este prima data cind Independenta Film angajeaza ageamii, dar una ca asta nu am mai vazut: tradus in romana, discursul lui Vergès este exact pe dos de cel original din limba franceza. Nu lipsesc grobianismele pe care un traducator constiincios le-ar fi evitat cu buna stiinta ( o simpla cautare pe net nu strica niciodata ) : "magazinul Madeleine", partidul UMP considerat ca fiind de extrema dreapta ( ce s-ar bucura Le Pen sa te citeasca, donsoara !), un presedinte al Adunarii nationale din Franta facut lider majoritar, "traiteur" tradus ca fiind "aprozar", "pipe" care devine "telefon" nu se stie cum si multe altele pentru care am rosit in intuneric fortindu-ma sa nu mai vad in fata ochilor subtitrarea romana.