Mi-a placut initiativa “Stiu ce o sa faci de Paste” (daca te vei satura de oua, miel si bautura, vino la cinema sa vezi un film) si am profitat de ea : experienta scary a fost nu neaparat “Negura”(The Mist) regia Frank Darabont, ci plimbatul in premiera pe culoarele umbroase ale mall-ului din Vitan unde toate magazinele erau inchise ( si tacute ) exceptie facind Starbucks si, evident, cinematograful.
Asadar “The Mist”- cred ca l-as fi lasat deoparte daca n-as fi citit acum doua saptamini mini cronica lui ALD care semnala filmul ca fiind un horror bunicel, adaptare dupa un roman de Stephen King, care putea intra in competitie la categoria “filme cu monstri “ precum “Cloverfield“. Darabont a mai regizat si “The Green Mile”( alta adaptare dupa Stephen King ) care nu mi-a placut deloc si asta cu siguranta din cauza subiectului care exploateaza pina la diluare panta parapsihologica. Am eu ce am cu S.K. pe care il evit cit pot de la “Misery”, “Carrie” si “Shining “incoace. Vorbesc bineinteles despre romane, adaptarile au fost din fericire mult mai interesante tocmai pentru ca s-a umblat mult la textul initial, s-au schimbat finaluri, personaje si presupozitii contextuale. Acelasi lucru a facut si Darabont, cel putin asta spune ALD in textuletul lui si am simtit-o mai ales in finalul filmului cind cu siguranta ca S.K. a preferat happy end-ul in varianta romanesca. Ar fi interesant de facut o comparatie intre “The Mist“ si alte filme catastrofa subgrupa “umanitatea pusa in pericol de experimente militare” ( “Cloverfield “ ar fi intr-adevar cel mai proaspat, ar intra aici si “Gojira”, “The Host”, “Hulk” si multe altele). Din acest punct de vedere, Darabont a facut minuni cu un text care trebuia sa privilegieze monstruosul si insolitul si situeaza astfel filmul, un “thriller/ suspense” in toata puterea cuvintului, in zona meditatiei sociologice si eutopice (ce-ar fi daca s-ar intimpla asa). Presupozitiile actiunii sint cam subrede, cercetarile facute de armata nu prea pornesc de la curiozitati de stiinta fundamentala, as fi preferat aici varianta “The Descent” in care creaturile subpamintene exista pur si simplu si punct, fara nici o sfortare din partea scenariului de a ni-i explica.
Ok, monstrii sint bunuti si eficace ca arme letale coborite din alte dimensiuni, ceea ce mi-a placut mai mult insa a fost intensitatea cu care Darabont a focalizat trei sferturi din film pe baletul aliantelor si mezaliantelor din supermaket, o umanitate la pachet care reface in citeva zile in condensat toata istoria lumii. Partea cu isteria semi colectiva religioasa pune degetul pe buba multisectara americana din prezent si pe talibanismul ei potential, subtilitatile legate de indigenii din Maryland vs outsiderii colonizatori new yorkezi ( universul nostru vs universul paralel ) sint surprinzatoare pentru un film de acest gen, ceata este binevenita pentru a bruia contururile creaturilor monstruoase. Ceea ce poate deranja consumatorul de thriller cu ceva exigente sint anumite replici din scenariu, consideratii despre omul fundamental bun sau invers, care pot interveni oricind - mai putin intr-o situatie de urgenta.
Oricit de “bun“ ar fi fost “The Mist”, tot conformist ar fi ramas daca nu ar fi fost sfirsitul ( uciderea in scopuri preventive, vointa disperata a barbatului de a da sfirsi glorios intre falcile monstrilor, cele citeva minute de filmare a cohortelor tacute de supravietuitori si soldati, izbavirea venita prea tirziu si bineinteles ceata care se risipeste in fine. )
No comments:
Post a Comment