De luni a inceput festivalul B-Est. Mai putin dificil de urmarit (toata activitatea se desfasoara intr-o singura sala, la cinema Scala), festivalul mi s-a parut mult mai saracut anul acesta. Deja am ratat citeva filme cu care sigur nu o sa ma mai intilnesc asa repede : "Lust, Caution"- regia Ang Lee - la care cred ca a fost omor, filmul mezinei Makmalbah, Hana -"Buddha Collapsed Out of Shame"- criticii de pe alte orizonturi m-au facut curioasa, ultimul film al lui Hou Hsiao-Hsien -"Le Voyage du ballon rouge"- pe care l-as fi vazut daca as fi putut, dar nu i-as fi acordat prioritate absoluta ; "In The Valley of Ellah"- regia Paul Haggis- pe care iarasi tineam sa il vad stiind ca nu va iesi in salile romanesti si va trece discret prin salile europene datorita lipsei de entuziast a marketingului (deh, subiect delicat).
Am inceput portia mea de B-Est cu "Breath"(Soom-2007) al lui Kim Ki-duk care nu m-a deceptionat dar mi s-a parut un pic cam grabit, cam neterminat. Subiectul interesant ( cum sa vorbesti despre obsesia si frica de moarte fara sa fii sinistru si/sau kitschos ) este tratat in maniera Kim Ki-duk : multe planuri statice, peisaje desertice foarte plastice, cuvinte putine si gesturi minime, priviri lungi care pot insemna multe, personaje aflate pe marginea prapastiei sau pe cale sa implodeze.
Filmul dureaza in jur de 80 de minute si nu are lungimi. Sfirsitul este relativ surprinzator, in minte imi alesesem cel putin doua variante de final destul de diferite de ceea ce a oferit realizatorul. Actorii sint foarte bine alesi, il puteti revedea pe Chang Chen (din "Three Times" regizat de Hou Hsiao Hsien) in rolul unui condamnat la moarte mutic ; actrita Park Ji-a este o obisnuita a castingurilor regizorului care, lucru rar, isi aloca siesi un rol destul de ciudat, de politai voyeur).
In timpul proiectiei mi-a venit in cap cu insistenta comparatia dintre ultimele filme ale lui Kim si cele ale lui Takeshi Kitano, aflat in ruptura profunda cu fanii sai cei mai infocati dupa "Kantoku Banzai". Ambii realizatori isi propun in ultimele filme introspectii acerbe care aduc schimbari de ton in brandurile care au devenit deja numele lor si contrariaza obisnuintele fanilor. Kim pastreaza totusi frumusetea plastica a imaginii care imblinzeste oarecum asperitatile naratiei uneori greu de digerat pentru spectatorul obisnuit - nu pot uita reactia grobiana a publicului la proiectia lui "Time" aflat in programul B-Estului de anul trecut.
No comments:
Post a Comment