Despre Ambrose Bierce si alte blestematii

Cel care ingrijeste colectia “Galeria fantastica” (initiativa editurii LEDA) stie bine ce autori nu trebuie neglijati (Wells, Lovecraft, Poe) si ce nume relativ necunoscute la noi trebuie promovate. Este cazul lui Ambrose Bierce, o traducere a volumului de povestiri “Can Such Things Be?” aparind in 2005 in aceasta colectie sub titlul “Valea bantuita” in traducerea Corneliei Marinescu.

Carticica in format de buzunar aduna 24 de povestiri care au ca unica tema relatia care se tese intre morti si vii. Asadar povesti cu fantome neconsolate sau razbunatoare, locuri bintuite de crime solitare sau razboaie, intimplari stranii cu personaje obligate sa inteleaga ca exista o coarda paranormala sau supranormala care depaseste explicatia stiintifica. Bierce foloseste destul de mult tensiunile dintre scientistii inceputului de secol XX si vina teosofica a ocultistilor (se citeaza in mai multe locuri pasaje din Meditatiile lui Denneker), citeaza interesul epocii pentru hipnoza colectiva sau individuala, sedintele de spiritism, inteligenta artificiala, inteligenta materiei. Povestirile lui depasesc uneori caracterul ilustrativ al iluminismului scientist atit de drag inceputului de secol si devin bucati exemplare de literatura fantastica pur si simplu (Un copil vagabond, Moartea lui Halpin Frayser, Noaptea la Trecatoarea Mortului - o istorie neadevarata) in care creatorul de atmosfera isi spune pe deplin cuvintul.

De citit, de rumegat, de comparat cu Poe, Hawthorne si uneori cu Lovecraft. A propos de Denneker, curioasa fiind, am dat o cautare cu titlul respectiv si am picat exclusiv pe referinte legate de Bierce. Asta ma face sa cred ca acest Denneker este o inventie a autorului care incearca astfel sa simuleze prin pasajele citate ici colo in povestirile sale tonul sibilin din "The Book of the Law" pe care Aleister Crowley afirma ca o voce care se recomanda a fi fiind Aiwaaz, ministrul lui Horus, i le-a dictat in numai citeva zile. E adevarat, fantomele si mortii lui Bierce nu au aerul unor ilustrari metaforice si cifrate a unui adevar situat dincolo, autorul se deda rareori la explicatii, fascinat fiind de placerea descriptiva a fiorului misterului. Moartea sa nu vorbeste niciodata (vezi excelenta "Noapte la Trecatoarea Mortului" / "The Night Doings at 'Deadman's' ") eventual se incarneaza putin cam aiurea pentru a regla in extremis niste conturi cu cei vii si incapatinati.

Sentimentul pe care l-am avut tot timpul citindu-l pe Bierce a fost foarte puternicul caracter vizual al povestilor lui; stiu ca au fost facute ecranizari dupa acestea, insa n-am vazut nici una. Rolul lui A.Bierce a fost jucat in 1989 de Gregory Peck in "Old Gringo", o adaptare dupa romanul omonim al lui Carlos Fuentes pe care, iarasi, nu l-am citit.

Situri dedicate in intregime lui Bierce: The Ambrose Bierce Appreciation Society , The Ambrose Bierce Site (are o sectiune despre 3 filme, adaptari dupa Bierce) sau The Ambrose Bierce Project, un site mai universitar. Multe povestiri se pot citi pe Internet in limba engleza aici.